Samantari din nastere. Recunosc, cand eram mic, la bunici, stateam pe prispa cu var-miu si gasca de plozi de pe strada si spargeam seminte cu orele. Saraca bunica; ce-a mai maturat in fiecare dimineata dupa fundurile noastre. Dar acum am crescut si am aflat (wow) ca nu e frumos ca intr-un mediu urban civilizat sa scuipi cu gratia unei vipere pufaitoare coji umede si dungate de seminte. Azi in parcul Copou a trecut o doamna imbracata elegant insotita de un "domn" in pantaloni de trening, maiou, tatuaje, care scuipa fara nici cea mai mica durere-n cot pe unde apuca, mie mi-ar fi rusine in locul acelei femei sa am asa un fiu/sot/amant. Apoi cand cobor mai la vale, 4-5 melteni langa o masina cu multi kilometri la bord, actionau asemenea domnului pomenit mai sus. Bunul simt e minunat, poate schimba lumea...dar lipseste cu desavarsire.
No comments:
Post a Comment